Faceţi-o! Nu suntem destule care să o facem. scris luni, 27 octombrie 2008 la ora 14:25 un interviu cu Mary Van Note de Sergiu Floroaia

Pentru început, îmi poţi spune câte ceva despre tine? Cum ai început să faci stand-up comedy? De cât timp faci?

Păi, am fost la colegiul UC Santa Cruz. M-am transferat acolo de la un colegiu de stat, aşa că în prima parte a anului în care am fost acolo am vrut să fac un curs care să fie distractiv şi în care aş putea să cunosc oameni cu care m-aş putea împrieteni. Am văzut „Stand-up comedy” in programa de cursuri si m-am gândit că sună distractiv. Nu-mi plăcea stand-up comedy atunci. Uram ce vedeam pe Comedy Central. Nu ştiam foarte multe despre comedie. Abia după ce am început cursul am învaţat despre comedianţi precum Lenny Bruce, Mort Sahl, AndyKaufman, Victoria Jackson sau Judy Tenuta.

A fost un curs grozav pentru că profesorul meu, Doug Holsclaw, nu a încercat să ne inveţe cum să scriem o glumă. Pur şi simplu ne-a zis, „Faceţi 5 minute despre copilăria voastră”, si apoi în următoarele săptămâni ne priveam si ne criticam colegii. S-a întâmplat sa fiu ultima la rând la prima noastra temă, aşa că am putut să învăţ din greşelile colegilor. Am urcat acolo cu cele 5 minute ale mele şi am avut cel mai bun set al vieţii mele. Aveam foarte mari emoţii, dar profesorul meu mi-a zis, „Păstreză-le”. Şi aşa s-a născut personajul de pe scenă, Mary Van Note. Sunt eu însămi pe scenă. Poate doar puţin exagerată.

Cam atunci mi-am dat seama că de fapt am mai făcut stand-up si înainte. Prima, prima dată când am făcut stand-up a fost în şcoala generală. La talent show-ul din clasa a şaptea am făcut numărul unui alt comediant. Văzusem un comediant la TV care cânta un cântec despre toast în timp ce purta la gât un toaster în care lovea cu o lingură şi o furculiţă. Am căutat pe net de curând si numele acestui comediant este Heywood Banks. Deci până şi atunci apreciam comedia ciudată, prostească şi abstractă.


Cât de des îţi schimbi materialul? Cât de mult lucrezi la 20 de minute de material solid?

E greu de zis. Depinde de cât de mult material nou scot sau cât de multe showuri fac. Dacă am scris o glumă nouă, o lucrez pe scenă până devine ceva ce pot folosi într-un set sigur sau ceva la care mai bine mă mai gândesc şi încerc ceva mai târziu. Mi-aş dori să existe o formulă pentru a crea glume sau bit-uri tari. Dar nu există, aşa că e important să urci pe scenă cât de mult poţi, să scrii noi glume, să spui noi glume şi să le exersezi pe cele vechi încontinuu şi-ncontinuu şi-ncontinuu.


Care a fost unul dintre momentele tale preferate pe scenă?

Cred că amintirile cele mai plăcute de pe scenă le am de când eram la UC Santa Cruz. Mă simt extraordinar de norocoasă să fi început stand-up în campusul unui colegiu plin de oameni care m-au susţinut. Aveam mereu numai seturi criminale în acel campus.

De atunci, amintirile plăcute sunt într-adevăr mai luminoase de când am început să privesc stand-up-ul din punct de vedere professional. Prima călătorie la Los Angeles a fost extraordinară pentru mine. O ardeam cu comedianţi cu nume mari precum Paul F. Tompkins, Jen Kirkman, Andy Kindler, Todd Glass – toţi oameni pe care îi priveam cu admiraţie. Am făcut stand-up comedy la câteva dintre cele mai mari showuri de acolo, incluzând The Tomorrow Show la teatrul Steve Allen. Acela a fost cel mai bun spectacol pe care l-am făcut în acea călătorie. Un comediant a încercat să facă mişto de gazdele acelui show (Ron Lynch, Brendon Small şi Craig Anton), iar eu mi-am notat. Aşa că atunci când mi-a venit mie rândul, am dat câteva glume făcând mişto de acest comediant şi publicului i-a placut de minune. Tot în această călătorie la LA am avut norocul să performez în “sufrageria” Mariei Bamford. A fost ceva nebunesc şi foarte, foarte tare pentru mine.


Crezi în sex înainte de stand-up?

N-aş putea spune că am încercat.


Unii oameni consideră materialul tău ca fiind destul de edgy, cât de departe crezi că poţi merge? Cât de departe mergi? Ce crezi că îi jigneşte cel mai mult pe oameni?

Aşa e. Mulţi oameni consideră ca sunt edgy. Chestia e că, nu am încercat niciodată sa fiu supărătoare sau jignitoare. Asta nu a fost niciodată intenţia mea când am scris materialul. Doar am vorbit despre ce am vrut să vorbesc. Despre ce am vrut să vorbesc s-a întâmplat să fie sexul. Şi cred că mulţi oameni sunt jigniţi de sex, ceea ce încă mă mai uimeşte. Sunt atâţia comedianţi jignitori. Îi văd în fiecare săptămână. Şi sincer cred că comedianţii care fac glume rasiste sunt cu mult mai supărători decât mine care vorbesc despre suptul pulii. Cred că are mult de-a face cu felul în care arăt: ca o fată drăguţă si inocentă.


Cine crezi că apreciază mai mult munca ta, bărbaţii sau femeile?

Am tot felul de fani. Femeile tinere heterosexuale cred că mă iubesc pentru că se regăsesc în ceea ce zic. La fel se regăsesc şi homosexualii (le place pula la fel de mult ca şi mie). Şi bărbaţii heterosexuali mă plac dacă sunt la fel de suciţi ca şi mine sau dacă au o slabiciune pentru fetele ciudate şi amuzante.


Care e comediantul tău preferat?

Am menţionat deja câţiva dintre ei. Dar, oamenii care îmi placa cum sunt Brent Weinbach şi Arj Barker din San Francisco, Kristen Schaal şi Reggie Watts din New York şi Natasha Leggero din Los Angeles.


Cred că in momentul ăsta nu sunt mai deloc fete în România care să facă stand-up comedy… Vrei să le zici ceva fetelor care se gândesc să se apuce?

Faceţi-o! Nu suntem destule care să o facem.

---

Tags: Mary Van Note

---

Daca ti-a placut acest interviu s-ar putea sa-ti placa si: •  Sa atingi fetitele unde nu trebuie

---

« Vezi toate interviurile

Comentariul tau: